„Aveam cinci ani, când tata plecase în satul vecin. Am decis să mă duc după el. Am ajuns la un pârâu pe care nu puteam să-l trec. Atunci, am văzut un bătrân. A venit, m-a luat de mână, parcă zburam. Mai târziu am aflat cine era”

Îi plăcea să meargă peste tot cu tatăl său, dar într-o zi, acesta l-a lăsat acasă. Copilul de cinci ani a decis să se ducă după tatăl său.

Însă ceea ce a urmat este o adevărată minune. Și asta pentru că tânărul a fost ajutat să ajungă la destinație de un sfânt.

„Am luat-o pe scurtătură și, tot mergând, am ajuns într-un loc unde era un pârâu și unde curgea multă apă, fiindcă plouase mai înainte și așa mic cum eram nu aveam cum să-l trec singur dintr-o săritură. Stăteam, așadar, acolo și plângeam pentru că nu puteam trece dincolo.

Cum stăteam eu în starea aceea, am observat că pe celălalt mal era o biserică mică, a cărei ușă se deschise și a ieșit un bătrân, îndreptându-se spre mine.

Purta un acoperământ gros de lână, care semăna cu mantia unui păstor simplu din munți, și pe cap avea un fes rotund și țuguiat. A venit lângă mine și îmi zice:

‒ Unde te duci, copile bun?

Îi răspund:

‒ Mă duc până în satul Tripotamo, să-l găsesc pe tatăl meu, pentru că a plecat și nu m-a luat cu el, deși eu voiam să mă ia…

‒ Știe mama ta că ai plecat de-acasă?

Îi zic:

‒ Nu!…

‒ N-ai făcut bine, îmi zice, că ai plecat de-acasă, fără să-i spui mamei tale. Copiii cuminți când pleacă de acasă își anunță mama. Acum o să te ajut să treci până în Tripotamo, dar altădată să nu mai faci!

Îmi amintesc că m-a luat de mână și parcă zburam, ne-am aflat dincolo de râul care era cu neputință pentru mine mai înainte să-l trec. M-a ținut de mână pe o distanță de 400-500 de metri. Am ajuns într-un loc unde satul se distingea clar, precum și biserica din sat. Mi-a zis:

‒ În biserica pe care o vezi se află în acest moment tatăl tău. Du-te și-l vei găsi.

Eu i-am mulțumit și i-am sărutat mâna, pentru că mama noastră ne învățase să-i respectăm pe cei mai bătrâni. După ce i-am sărutat mâna, m-a mângâiat pe cap și mi-a zis:

‒ Du-te cu binecuvântarea lui Dumnezeu! Și să nu uiți: când mai pleci de-acasă, să o anunți pe mama ta.

Mi-a repetat acest sfat, iar eu am început să cobor spre sat. Dar mai înainte de a începe târâș-grăpiș drumul, am vrut să-l mai văd o dată pe bătrânul care se presupunea că ar fi urcat să se întoarcă la locul unde l-am întâlnit.

Am întors capul, dar nu l-am mai văzut: pur și simplu, dispăruse…Până azi îl consider pe Sfântul Spiridon protectorul meu”